PROMOTII DE SARBATORI
Test FISH Prader - Willi Sdr. 500 RON
Sindromul Prader Willi este o anomalie cromozomiala secundara deletiei unor gene de pe bratul scurt al cromozomului 15 de origine paterna sau disomiei materne a cromozomului 15 (ambii cromozomi 15 avand origine materna). Trasaturile caracteristice sindromului sunt: reducerea miscarilor fetale, obezitatea, hipotonia, retardul mintal, statura mica, hipogonadismul, strabismul, miinile si picioarele mici.
Frecventa bolii
Sindromul Prader Willi este o boala genetica rara, cu o frecventa de 1: 15 000, afecteaza ambele sexe si a fost identificata la toate rasele.
Aspecte genetice
Sindromul Prader Willi este prima afectiune genetica asociata cu defectele de amprentare. Exprimarea diferentiata a genelor, in functie de originea lor parentala, se numeste amprentare. Pierderea materialului genetic de origine paterna, amprentat, situat pe bratul lung al cromozomului 15 (15q11-q13) determina sindromul Prader Willi. Pierderea materialului genetic din exact aceeasi regiune a cromozomului 15 matern determina sindromul Angelman.
70% din pacientii cu sindrom Prader Willi au o deletie a regiunii 15q11-q13 de pe cromozomul patern iar 25% din pacienti au ambii cromozomi 15 de origine materna (disomie uniparentala materna). 5% din pacienti au defecte ale centrului de amprentare iar 1% au rearanjamente cromozomiale care implica exact regiunea specifica PW. Se cunosc mai multe gene din regiunea amprentata, dar cauza precisa a sindromului nu este elucidata.
Semne clinice
Diagnosticul clinic de sindrom Prader Willi poate fi usor suspectat in prezenta semnelor evocatoare care, atent urmarite, permit o selectie corecta si precoce a pacientilor:
a hipotonie severa in perioada de sugar
a dificultati de alimentare in primele luni de viata
a alimentare excesiva in copilarie
a obezitate dezvoltata gradual
a deficiente cognitive
a fenotip comportamental particular
a hipogonadism
a statura mica
Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic
Diagnosticul clinic al pacientilor cu sindrom Prader Willi este sustinut de un scor clinic de diagnostic obtinut din evaluarea unor criterii majore si minore: minim 5 puncte (4 din criterii majore) pana la varsta de 3 ani; minim 8 puncte (5 din criterii majore) dupa varsta de 3 ani.
Criterii majore ( 1 criteriu = 1 punct)
a Hipotonie neonatala si infantila, supt dificil
a Dificultati de alimentare, greutate mica
a Crestere rapida si excesiva a greutatii intre 1-6 ani
a Hiperfagie
a Facies caracteristic: ingustarea diametrului bifrontal, ochi migdalati, gura mica cu buza superioara subtire, comisuri bucale coborate
a Hipogonadism, dependent de varsta
a Retard mintal moderat
Criterii minore (2 criterii = 1 punct)
a Scaderea intensitatii miscarilor fetale; letargie infantila sau planset slab, corectate cu varsta
a Tulburari comportamentale: accese de furie, reactii violente, atitudine obsesiva, tendinte spre argumentare, opozitie, rigiditate, posesivitate, incapatanare, mint, fura
a Tulburari de somn sau apnee in timpul somnului
a Statura mica, Hipopigmentarea parului si a pielii
a Maini mici, picioare mici, Maini inguste, in continuarea liniara a cubitusului
a Anomalii oculare: ezotropie, miopie
a Saliva vascoasa, cruste ale comisurilor bucale
a Defecte de articulare a cuvintelor, ciupirea pielii (Skin picking)
Suspiciunea clinica de diagnostic trebuie urmata de studiul citogenetic (cariotipul) pentru identificarea unei deletii sau a unor rearanjamente cromozomiale care implica regiunea 15q11.q13. In absenta acestora se indica efectuarea testelor moleculare (testul FISH, teste de metilare).
Sfat genetic
Majoritatea cazurilor sunt sporadice. Parintii pacientului cu sindrom PWS sunt sanatosi. Riscul de recurenta depinde de mecanismul cauzal al sindromului si datorita complexitatii cauzale a sindromului este necesar un sfat genetic individualizat fiecarui caz in parte. Parintii cu un copil cu sindrom PW cauzat de deletia regiunii critice sau de disomia uniparentala materna a cromozomului 15 au un risc mai mic de 1% de a mai avea inca un copil afectat. In cazul unui defect al centrului de amprentare riscul de recurenta este de 50%. Identificarea unei mutatii a centrului de amprentare sau a unei translocatii la pacient si la unul din parinti trebuie urmata de indicatia pentru testare si sfat genetic si fratilor parintelui purtator.
Majoritatea pacientilor cu sindrom PW nu se reproduc, dar riscul de a avea un copil afectat cu sindrom Prader Willi (daca tatal este afectat) sau cu sindrom Angelman (daca mama este afectata) este de 50%.
Acest articol a fost vizualizat de 1018 ori.