Test FISH Angelman Sdr. UBE3A 500 RON
Definitie clinica
Sindromul Angelman se caracterizeaza prin retard mintal sever, retard sever de vorbire, facies caracteristic, microcefalie, miscari de tip ataxic, convulsii si un comportament particuA lar, cu crize paroxistice de ras. Retardul de dezvoltare devine evident in jurul varstei de 6 luni, iar tabloul clinic caracteristic se contureaza adesea dupa varsta de 1 an.
Frecventa bolii
Sindromul Angelman are o frecventa de 1:12000-20000 de nou nascuti.
Aspecte genetice
70% din pacientii cu sindrom Angelman au o microdeletie a regiunii amprentate 15q11.q13 de pe cromozomul 15 matern, 7% din pacienti au ambii cromozomi 15 de origine paterna (disomie uniparentala paterna) si 0,5% au un defect in centrul de amprentare. Indivizii cu deletii mari par a fi mai sever afectati in comparatie cu cei cu disomie uniparentala, cu un tablou clinic dominat de incidenta crescuta a convulsiilor, microcefalie, hipopigmentare, retard sever al achizitiilor psiho- motorii. Rearanjamente cromozomiale care implica regiunea critica (translocatie, inversie) se pot identifica la 1% din acesti pacienti. Se cunosc mai multe gene din regiunea amprentata responsabile probabil de manifestarile sindromului, fenotipul particular fiind atribuit deficientei de expresie sau functie a alelei materne UBE3A(Ubiquitin-protein ligase E3A). 11% din pacienti au o mutatie in gena UBE3A.
Semne clinice
Diagnosticul clinic de sindrom Angelman poate fi usor suspectat in prezenta semnelor evocatoare:
Dificultati de alimentare
Retard de dezvoltare, evidentiat la 6-12 luni de viata
Microcefalie absoluta sau relativa pana la varsta de 2 ani
Convulsii, dupa varsta de trei ani
Retard de vorbire, comunicare nonverbala
Ataxie, tremur al membrelor, miscari de balans
Comportament particular- ras paroxistic, excitabilitate, atentie redusa
Dismorfie cranifaciala: occiput aplatizat, strabism, protruzia limbii, gura larga, dinti spatiati, mandibula proeminenta
Hipopigmentare iriana si cutanata
Stabilirea diagnosticului. Metode de diagnostic
Suspiciunea clinica necesita o evaluare completa si seriata a pacientului: consult neurologic clinic, paraclinic si imagistic, consult oftalmologic, control radiologic, consult psihologic, consult gastroenterologic.
Tehnicile citogenetice de inalta rezolutie trebuie sa constituie primul pas in investigarea pacientilor diagnosticati clinic, pentru excluderea rearanjamentelor cromozomiale care implica regiunea critica 15q11.q13. Analiza de metilare a ADN poate identifica mai mult de 80% din pacienti. Daca rezultatul este normal el trebuie urmat de analiza secventionala a genei UBE3A. Daca analiza de metilare este pozitiva ea trebuie urmata de testul FISH pentru confirmarea sau infirmarea microdeletiei regiunii critice. Testul FISH negativ necesita studiul polimorfismului ADNpentru diferentierea disomiei uniparentale de defectele de amprentare.
Sfat genetic
Parintii unui copil cu sindrom AScauzat de deletia regiunii critice sau de disomia unipaA rentala 15 paterna au un risc mai mic de 1% de a mai avea inca un copil afectat. In cazul unui defect al centrului de amprentare sau a unei mutatii in gena UBE3A riscul de recurenta este de 50%. Sfatul genetic si optiunea testelor genetice trebuie acordate si rudelor mamei la care s-a identificat o mutatie UBE3A, o deletie a centrului de amprentare sau un rearanjament cromozomial si rudelor tatalui in cazul disomiei uniparentale paterne. Daca mama poarta o mutatie a centrului de amprentare, surorile ei ar putea sa aiba aceeasi mutatie si acelasi risc de 50% pentru un copil afectat cu sindrom Angelman. Fratii ei nu au risc pentru un copil afecA tat, dar pot transmite defectul fiicelor lor si pot avea nepoti afectati.
Acest articol a fost vizualizat de 973 ori.



PROMOTII DE SARBATORI